Ca o vrajă – oferindu-ne iluzia de a avea cînd nu avem, de a fi ceea ce nu sîntem, de a accede la acea imposibilă existenţă în care, aidoma zeilor păgîni, ne simţim muritori şi nemuritori în acelaşi timp –, literatura ne sădeşte în spirit nonconformismul şi revolta [...]. De aceea trebuie să continuăm să visăm, să citim şi să scriem: e cea mai bună cale de a ne alina condiţia trecătoare, de a opri scurgerea timpului şi de a face imposibilul posibil.
This entry was posted
on miercuri, august 23, 2017
.